Un sas, Stephan Ludwig Roth, martir al Transilvaniei, martir al românilor

Stephan Ludwig Roth

Un martir al Transilvaniei

Născut la Mediaş, a urmat studiile liceale la Sibiu şi cele superioare, de teologie, la Tübingen. Suplimentar a urmat cursuri de fizică, chimie, matematică, psihologie şi pedagogie. La 4 iulie 1820 a obţinut titlul de doctor al universităţii din Tübingen, susţinând o teza revoluţionară pentru vremea aceea, “Esenţa statutului”. Din 1818 până în 1820, fost colaborator al pedagogului elveţian Johann Heinrich Pestalozzi, la şcoala specială de la Yverdon, unde şi-a însuşit ideile   iluminismului, dar şi  teză modernă atunci a „egalităţii limbilor şi naţionalităţilor”.

Întors în Transilvania, Stephan Ludwig Roth a intrat în învăţământ, fiind numit profesor şi director al liceului săsesc din Mediaş. A fost înlăturat din învăţământ (1834) pentru convingerile sale.   La sugestia lui Roth, în programa de învăţământ au fost introduse, de exemplu, ca materii distincte gimnastica şi muzica. Apoi a devenit  pastor. Aşa a cunoscut problemele ţărănimii, a a sărăciei. A susţinut, în scrierile sale, o mulţime de soluţii pentru eficientizarea agriculturii, cum ar fi comasarea suprafeţelor agricole mici, metode noi de prelucrare a pământului, cultivarea plantelor industriale, introducerea plugului de fier, înfiinţarea de ferme-model, dar şi construcţia de drumuri sau căi ferate.

În 1842, Dieta de la Cluj era procupată (pentru maghiarizare) să legifereze limba maghiară ca limbă oficială de stat în Transilvania, în locul celei latine. Revoltat, Roth a scris în celebra broşură „Războiul limbilor în Transilvania” (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), replicând Dietei: „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveți singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveți limba aceasta, o înmiită trebuință impune cunoștința (cunoașterea) ei.”.

Stephan Ludwig Roth a participat şi la Marea Adunare populară de la Blaj, din 3/15 mai 1848 unde a văzut   hotărârea zecilor de mii de ţărani da a sfărâma lanţurile iobăgiei şi de a cere drepturi politice pentru români. Articolul lui Stephan Roth despe Adunarea de la Blaj, purta titlul semnificativ, „Die Volksversammlung der Romanen in Blasendorf” (Adunarea romanilor de la Blaj), nefolosind termenul uzual german pe atunci, "Walachen" pentru "români".

Când Dieta de la Cluj a votat, în 29 Mai 1848, unirea Transilvaniei cu Ungaria, ignorând revendicările şi voinţa românilor majoritari în Transilvania, lui Roth i se părea „periclitată însăși existența națională a sașilor”. Într-o scrisoare adresată lui George Bariţiu, din 20 martie 1848, Roth sublinia: „Pentru mine, diversele naționalități nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare, iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată și pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri”.

În 21 octombrie 1848, Roth a fost numit în Comitetul de Pacificaţie de la Sibiu, din care făcea parte şi mitropolitul Şaguna, şi apoi comisar imperial plenipotenţiar în 13 sate de pe Târnave, fiind pentru frăţie, egalitate în drepturi, desfiinţarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de ţărani, fără jafuri şi spânzurători.  Împreună cu protopopul Mediaşului, Ştefan Moldovan, a dispus încetarea obligaţiilor feudale (deziobăgirea) în 13 sate din zona Târnavelor.

În faţa terorii dezlănţuite, chipurile în numele unei revoluţii, se comite primul genocid din Europa modernă – peste 40.000 de români sunt asasinaţi. Stephan Roth este arestat în 21 aprilie 1849 şi condamnat la moarte prin împuşcare de către „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj, pentru „înaltă trădare”, deşi era văduv cu cinci copii minori. Sentinţa a fost executată la trei ore după pronunţare.

Cu bine, 
kind regards,  mit freundlichen Grüßen
Octavian Căpăţină

Peste 150.000 de persoane sunt prezente la pelerinajul de Rusalii de la Şumuleu-Ciuc, organizat, în acest an, pentru a 447-a oară

Peste 150.000 de persoane sunt prezente la pelerinajul de Rusalii de la Şumuleu-Ciuc, organizat, în acest an, pentru a 447-a oară. Printre pelerini se afla, în vizită privată, preşedintele Ungariei, Janos Ader, ministrul Apărării Naționale ungar, Hende Csaba, şi alți membri ai Parlamentului de la Budapesta.

Peste 3.500 de pelerini din Ungaria au ajuns, sâmbătă, cu patru trenuri, la Miercurea Ciuc, pentru a participa la procesiunea de Rusalii de la Şumuleu, ei fiind întâmpinaţi cu aplauze, flori şi steaguri de sute de localnici, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Anul acesta, nu trei, ci patru trenuri au adus din Ungaria peste 3.500 de pelerini care participa la procesiunea de Rusalii, de sâmbătă, de la Şumuleu Ciuc. Trenul "Fecioara Maria", în care au călătorit 600 de pelerini, a ajuns, joi seară, la Gheorgheni, în judeţul Harghita. Având avans de o zi faţă de ceilalţi pelerini, cele 600 de persoane şi-au petrecut ziua de vineri în localitatea băcăuană Ghimeş-Făget, unde au participat la o slujbă religioasă la Biserica "Contumati", cea mai veche din zonă, şi au vizitat "Graniţa de o mie de ani", care, până în 1918, a fost cea mai estică a fostului Imperiu Austro-Ungar.
Vineri, au ajuns în Harghita "Rapidul secuiesc", "Expresul de Şumuleu" şi "Rapidul secuiesc istoric", cel din urmă fiind înfiinţat în amintirea unui tren care a circulat în 1940, între Budapesta şi Sfântu Gheorghe. Cele trei trenuri au adus din Ungaria alte 3.000 de persoane.
Potrivit obiceiului, pelerinii au fost aşteptaţi în gările principale de pe traseu cu fanfare, fiindu-le oferite pălincă şi kürtos kalács de către localnici îmbrăcaţi în portul popular secuiesc.
Majoritatea pelerinilor şi-au petrecut noaptea la rude, la cunoştinţe sau la sătenii care s-au oferit să-i găzduiască gratuit.
Cele patru trenuri au ajuns, sâmbătă, la Miercurea Ciuc, pelerinii arborând la geamuri steaguri ale Ungariei, Ţinutului Secuiesc, precum şi drapele arpadiene (Dinastia Arpadiană a fost prima dinastie domnitoare a Regatului Ungariei).
Oaspeţii au fost întâmpinaţi cu aplauze, flori şi steaguri de sute de localnici.
"Îi aştept cu gânduri bune, cu împliniri sufleteşti pentru că astăzi (n.r. - sâmbătă) e o zi deosebită. În fiecare an, oameni care nu se cunosc şi care totuşi sufleteşte sunt împreună sunt fraţi, sunt surori şi asta ar trebui lumea să înţeleagă: că nu este deosebire între oameni, suntem toţi egali, suntem, fiii lui Dumnezeu", a spus o femeie care i-a aşteptat pe pelerini, la Miercurea Ciuc.
Un bărbat a afirmat că pelerinajul este "un obicei care nu ţine cont de culoare, de politică, este cu totul altceva", iar o altă femeie a adăugat că aşteaptă o familie de ortodocşi din Iaşi, pentru a participa împreună cu cei de toate religiile la pelerinaj, întrucât "nu religia contează aici, ci omenia contează şi dragostea şi tot ceea ce ar trebui să fie între oameni".
Pelerinii veniţi din Ungaria au fost impresionaţi de felul în care au fost primiţi.
"Am venit de la Budapesta şi nici nu pot să exprim bine ceea ce simt. Simt multă linişte în suflet şi aşa o să mergem cu toţii la Şumuleu", a spus o femeie. Alţii au spus că vin de mai bine de 17 ani la Fecioara Maria de la Şumuleu, statuia făcătoare de minuni.
Un pelerin din Ungaria care ajuns pentru prima dată la pelerinajul de la Şumuleu a afirmat că "drumul a fost o experienţă foarte frumoasă", care l-a emoţionat foarte mult.
"Astfel de ocazii adâncesc sentimentul naţional, ne dăm seama unde aparţinem şi este înâlţător", a spus bărbatul.
De la gara din Miercurea Ciuc, pelerinii, din străinătate şi din România, au pornit pe jos în procesiune către Catedrala franciscană din Şumuleu, unde va fi oficiată o slujbă religioasă, după care oamenii vor pleca spre altarul triplu de pe Muntele Şumuleul Mic.
Mii de pelerini au venit la Miercurea Ciuc şi cu autocare, care în prezent ocupă două benzi din cele patru ale drumului european 578, Braşov - Reghin, dar şi lateralele drumurilor naţionale, la toate intrările în oraş.

Scrisoarea unei unguroaice din România, publicată în Ungaria

Pe site-ul maghiar (din Ungaria) „Gyakori kerdesek” („Întrebări frecvente”) a fost postat textul unei scrisori trimise din România, mai exact din Transilvania. Autoarea, care este unguroaică, a trăit 37 de ani în România şi 4 ani în Ungaria. Concluzia acestei duble experienţe este expusă în conţinutul scrisorii deschise şi concentrată în titlul textului: „Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României!”.

Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României

Îmi pare rău, dar oricine crede că maghiarii din Transilvania au de gând să voteze în masă la alegerile din Ungaria, greşeşte profund. Respingem MASIV modul de gândire din Ungaria şi ne bucurăm că ardelenii revin MASIV în România. Ne-am săturat de certurile permanente, de defăimarea românilor, de lipsa de suflet, de aderarea maladivă la anumite reguli, de deşertificarea relaţiilor umane, de lipsa totală a creştinismului. De toate acestea NU avem nevoie în Ardeal. Şi nu vrem să fim în conflict nici cu românii.

Până acum, necunoscând situaţia de la voi, din Ungaria, ne gândeam „uite, ce am pierdut, Ungaria este raiul pe pământ etc.”. Dar acum, după ce am aflat ce se întâmplă la voi, am început să fim fericiţi că Ardealul aparţine României, fiindcă altfel aţi fi făcut şi aici ce aţi făcut în ţara voastră, unde este considerat ungur numai cel care îi urăşte pe ceilalţi, care îi detestă pe ţigani şi pe evrei. Păi, cu aşa ceva noi NU avem nimic în comun. Unei asemenea mentalităţi noi îi punem stavilă la graniţa de vest a României. Dacă aţi fi trăit şi în România, ţara pe care sunteţi în stare să o dispreţuiţi atât de mult, după mine ar fi trebuit să vă fie ruşine. Desigur, onoare puţinelor excepţii.

Eu sunt unguroaică, chiar dacă vă surprinde. Cunoscuţii mei din Partium merg în Ungaria doar ca vizitatori, dar nu trăiesc acolo. Eu am trăit. Patru ani acolo şi 37 de ani în România. Sunt unguroaică, dar pentru mine ungurimea din ţara-mamă este complet străină.

Vă spun vouă ce este ungurimea, sau cel puţin cea văzută din Borsod. Urlete la concertele Karpatia şi răgete de beţivi, moarte jidanilor împuţiţi! Încrederea în teoriile conspiraţioniste şi convingerea că tot ce există mai important în lume a fost inventat de unguri. Ponegrirea altor popoare, de la francezi la români şi de la ruşi la negri. Ridiculizarea ţiganilor, în glumă dar şi în serios. Afirmaţia că limba maghiară este divină. Credinţa în tot felul de tâmpenii, ca aceea că evreii vor o patrie nouă în Ungaria pentru proviziile ei de apă (notez că judeţele Bekes şi Hajdu importă apă din România pentru că apa de acolo este nepotabilă).

Adică, vorbim aceeaşi limbă dar nu suntem aceeaşi naţiune. Între noi sunt deosebiri atât de mari încât, după euforia începutului, ungurul din Ardeal priveşte cu groază în jurul său, încă tremurând din cauza şocului cultural, înjosirilor şi gândurilor neabordabile. Dumnezeule, unde am ajuns.

Atunci când stăm de vorbă cu voi, la început totul pare în ordine, dar după aceea începeţi să spuneţi nişte lucruri incredibile. În clipa aceea, ne dăm seama că ne-am înşelat amarnic şi că noi nu putem gândi la fel ca voi.

Societatea maghiară este în declin. În degradare accentuată. Oamenii nu se mai căsătoresc, nu fac copii. Deşi ei nu recunosc asta, dar totuşi aşa trăiesc. Mişcarea „Jobbik” (partid politic radical naţionalist, al 3-lea din Ungaria, considerat de unii ca fascist, rasist, antisemit – n.n.) devine tot mai popular, tocmai fiindcă declară nişte „adevăruri” pe care oamenii nu le spun, dar le gândesc. Lumea este plină acolo de organizaţii paramilitare, portaluri fasciste, care îi intoxică în masă pe oameni.

Este exact ceea ce nouă nu ne trebuie. Asta nu e adevărata lume maghiară, ci înfumurarea arogantă a unei populaţii în scădere. Dacă acest proces nu încetează, Ungaria se va auto-falimenta. Un popor care nu este în stare să-şi recunoască greşelile şi în permanenţă îi arată cu degetul pe ceilalţi, îşi pierde posibilitatea de vindecare. Vindecarea începe cu pocăinţă, nu cu aroganţă. Ardealul nu va urma această cale.

15 marie - Ziua Maghiarilor de Pretutindeni

Cu cocarde roşu-alb-verde în piept şi fluturând drapele secuieşti, maghiare (cu sau fără stema Ungariei pe ele), sau ale unor organizaţii extremiste precum Mişcarea Tinerilor pentru cele 64 de Comitate, mii de etnici maghiari din Târgu Secuiesc şi din localităţile învecinate – 5-6000 potrivit reprezentanţilor forţelor de ordine, peste 10.000 după spusele organizatorilor udemerişti locali – au participat şi anul acesta, la manifestările organizare pentru sărbătorirea zilei de 15 Martie – Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, prima dintre cele trei sărbători naţionale maghiare, care celebrează revoluţia din 1848.

Ca de obicei, secvenţa cea mai aşteptată a evenimentului a constituit-o parada, în care s-au înşiruit, vreme de o oră, grupuri de elevi de la şcolile din localitate – unul dintre ele având chiar şi un tricolor românesc – formaţiuni de husari pedeştri ori călări şi zeci de căruţe împodobite sărbătoreşte. La finalul defilării, ca şi anul trecut, şi-a făcut apariţia călare şi vicepremierul ungar Semjen Zsolt, avându-l alături pe mai-marele udemerist al C.J Covasna, Tamas Sandor. După ce au dat un ocol pieţei centrale, salutând mulţimea, cei doi au descălecat la monumentul eroului paşoptist maghiar Gabor Aron, unde a urmat momentul oficial al sărbătorii, punctat de cântece şi poezii: o alocuţiune a primarului Bokor Tibor, de evocare a revoluţiei paşoptiste maghiare, urmată de un discurs al vicepremierului Semjen Zsolt – care a refuzat să facă vreo declaraţie presei – de mesajul premierului Ungariei, Orban Viktor, citit de consulul ungar de la Miercurea Ciuc, dr. Csige Sandor, şi de tradiţionala depunere de coroane şi jerbe de flori la monumentul lui Gabor  Aron.

În câteva minute după începerea cuvântărilor, numărul participanţilor scăzuse la jumătate, pantru ca la momentul depunerii coroanelor să mai asiste doar vreo 300 de persoane. Deşi premierul Ponta adresase şi el un mesaj de Ziua Maghiarimii, acesta n-a fost citit şi el. „Ştiu că e şi un mesaj al lui Ponta, dar nu ştiu dacă va fi citit, că nu mă ocup eu de organizare, întrebaţi-l pe domnul primar Bokor, el se ocupă!”, ne-a explicat Tamas Sandor. „Nu ştiu nimic de vreun mesaj de la Ponta, întrebaţi-o pe domnişoara aceea de colo, că ea se ocupă cu organizarea!”, ne-a ”lămurit” la rândul său edilul Bokor. 

Ca şi acum un an, discursul vicepremierului ungar Semjen Zsolt a început cu o evocare istorică, a continuat cu o pledoarie autonomistă şi s-a încheiat cu o aluzie electorală în perspectiva scrutinului parlamentar din 6 aprilie viitor din Ungaria, referitoare la beneficiile acordării de către actuala guvernare de la Budapesta a dublei cetăţenii pentru maghiarii din afara Ungariei. Cât priveşte partea autonomistă a discursului său, Semjen Zsolt a preferat o formulare generică, fără a pronunţa măcar o dată obişnuita sintagmă „autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc”.

„În Uniunea Europeană autonomia şi autodeterminarea sunt o realitate naturală şi obişnuită, iar dacă pentru alţii acest lucru este posibil, atunci este posibil şi pentru maghiari, întrucât nu sunt un popor mai prejos decât altele. Dacă maghiarii ar accepta că există un lucru care în UE nu e posibil şi pentru ei, atunci ar accepta că ei sunt oameni de rangul doi, cetăţeni de rangul doi şi mai prejos decât alte popoare, ceea ce noi  nu putem accepta. Din acest motiv trebuie să spunem şi să repetăm: ceea ce pentru altcineva este posibil, este posibil şi pentru noi, ceea ce e permis altora e permis şi pentru noi. Deci ceea ce cerem noi nu este un fel de specialitate secuiască, ceva ce nu s-a văzut şi nu s-a auzit până acum, nu este o cerere exagerată, ci este un drept natural, ceva ce în Uniunea Europeană pentru alţii este o realitate naturală cotidiană. A urmat, pentru uzul „prietenilor români”, o exemplificare cu Tirolul de Sud din Italia a beneficiilor „pentru toată lumea” ale autonomiei, după care a venit, în chip de concluzie, şi asigurarea: „Maghiarii din România pot conta pe cei din Ungaria, aşa cum şi maghiarii din Ungaria contează pe cei din România”

Nemeth Zsolt: „În lupta pentru autonomie puteţi să vă bazaţi pe sprijinul Ungariei

La Sfântu Gheorghe, sărbătorirea Zilei Maghiarimii a strâns în jurul scenei amplasate în centrul urbei circa 4000 de maghiari (peste 10.000 conform organizatorilor). Aici, „vedeta” evenimentului a fost – alături de edilul udemerist Antal Arpad şi de şeful C.J. Covasna, Tamas Sandor – un alt oficial al guvernului de la Budapesta: Nemeth Zsolt, secretar de stat în Ministerul de Externe. La câţiva paşi de Antal şi Tamas se foia şi „omul lui Tokes” - Toro T. Tibor, preşedintele Partidului Popular  al Maghiarilor din Transilvania, ignorat însă „programatic” de organizatorii udemerişti, care nici vorbă să-i permită accesul la microfon. Nici din alocuţiunea sa nu a lipsit tema autonomistă, într-un registru mai voalat însă: „Libertatea înseamnă şi drepturi, acolo unde e libertate, sunt şi drepturi, iar unde nu există libertate, nu există nici drepturi”, a rezumat el, încheindu-şi apoi cuvântarea cu asigurarea că autonomia teritorială cerută de maghiarii din România este susţinută pe deplin de Ungaria: „Puteţi să vă bazaţi în această luptă pe sprijinul Ungariei”

Mult mai radical şi „la obiect” s-a dovedit în schimb edilul din  Sf. Gheorghe, Antal Arpad, al cărui discurs a iscat repetate scandări „Autonomie!”, „Aici suntem acasă”, „Să piară Trianonul!” „Pe 15 Martie, maghiarii trebuie să-şi pună întrebarea dacă sunt destul de curajoşi pentru a-şi cere drepturile de a rămâne pe pământul natal şi de a le aminti celor care în urmă cu 95 de ani ne-au promis autonomie că promisiunile nu se prescriu. Iar reprezentanţii comunităţii maghiare, indiferent că sunt sau nu la guvernare, trebuie să lucreze întotdeauna pentru realizarea autonomiei Ţinutului Secuiesc şi pentru ca limba maghiară să devină oficială în Ţinutul Secuiesc, ca această regiune să devină una bogată şi prosperă.”  „Acestea sunt ţelurile noastre şi pentru realizarea lor trebuie să muncim, fie că plouă, fie că bate vântul”, a concluzionat  Antal Arpad, în ovaţiile mulţimii.

După încheierea manifestaţiei, secretarul de stat Nemeth Zsolt a oferit presei şi un scurt comentariu pe tema interzicerii de către autorităţile române a intrării în România a unor membri ai câtorva organizaţii estremiste din Ungaria (Jobbik, Noua Gardă Maghiară, Mişcarea Tinerilor din cele  64 de Comitate şi Oastea Haiducilor). „Nu am fost informaţi încă despre această decizie, dar, după informare, vom analiza dacă decizia guvernului român este în armonie cu angajamentele statului privind legislaţia europeană şi internaţională”, a spus Nemeth Zsolt.

Cititi si comunicatul presedintelui Partidului Romania Mare.

Prezentarea localitatii

Suprafata: 5539 ha

Intravilan: 845,70 ha

Extravilan: 4693,30 ha

Populatie: 18491

Gospodarii: 7124

Nr. locuinte: 7856

Nr. gradinite: 8

Nr. scoli: 5

Nr. licee: 5

Numele localitatilor aflate in administratie:

Lunga, Tinoasa, Săsăuşi, Ruseni

Asezarea geografica:

Municipiul Târgu Secuiesc, se situează în partea nord-estică a judeţului Covasna, în nordul Depresiunii Târgu Secuiesc, ​în zona de confluenţă a Râurilor Turia şi Casin din bazinul hidrografic al Râului Negru, la 37 de km de Sfântu Gheorghe. Se află la o altitudine de cca 570 m fiind caracterizat de un climat depresionar prin veri relativ calde şi prin ierni friguroase, geroase, fiind prezent şi un vânt neregulat local numit Nemira.
Prima atestare a oraşului datează din anul 1407 sub denumirea de Asserculi Thorywasara (Târgul Turiei), prezenţa omului pe aceste ţinuturi este milenară, descoperirile arheologice din neolitic şi din epoca de bronz atestând această afirmaţie. Actualul nume al oraşului este consemnat sub forma Kyzdy Wasarhel, într-o scrisoare din 1562 a principelui Ioan Sigismund. Sistemul breslelor s-a format abia în secolul al XIX-lea. Breslaşii oraşului şi-au pus amprenta şi în modul de organizare urbanistică a oraşului prin crearea curţilor incinte poligonale, specifice oraşului Târgu Secuiesc, rezultate în urma alipirii consecutive a prăvăliilor şi a atelierelor meşteşugăreşti.

Activitati specifice zonei:

Turism
Industrie uşoară - confecţii şi textile
Agricultură

Activitati economice principale:

Principalele domenii de activitate economică a municipiului sunt în industria confecţiilor, serviciilor, comerţului şi agriculturii

Obiective turistice:

Importanţa turistică a oraşului este dată de bogăţia şi varietatea elementelor aparţinătoare fondului turistic, valori demne de inclus în programul oricărui vizitator al acestor locuri. Spaţiile interioare ale curţilor, vechi de mai multe secole, sunt obiective turistice de mare interes. Centrul de formă ovală, care a fost şi piaţa oraşului are un stil unic în Europa, din el ies în forma razelor soarelui aşa numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curţi"), nişte străduţe înfundate. Începând cu deceniul al optulea al secolului XIX, casele mici de lemn ale meşteşugarilor au fost înlocuite treptat de casele din piatră, etajate ale negustorilor. Imaginea panoramică a oraşului reflectă centrul mic, îngust, datorat aglomerării caselor iar spaţiile interioare ale curţilor vechi de mai multe secole sunt obiective turistice de mare interes având caracteristică unică pe plan naţional. Terenul îngust dintre case a fost folosit drept curte de familiile locatare de aceea au primit numele acestora. Odată cu dezvoltarea oraşului curţile s-au înmulţit, iar pentru o orientare mai uşoară primăria a introdus numerotarea lor. Astăzi seria curţilor se încheie cu numărul 73. Curţile erau cândva închise, azi majoritatea sunt deschise, devenind străzi. Centrul istoric al municipiului este declarat rezervaţie istorică şi de arhitectură fiind cuprins în patrimoniul construit al României. Din acest areal fac parte şi clădirea primăriei (1907) vechea clădire a Vigadó-ului (1903-1904), actuala Casă a Culturii. În vechea primărie şi-a găsit locul Muzeul Breslelor, cu o secţie etnografică, care renumita colecţie a păpuşilor Zsuzsi şi Andris, îmbrăcate în haine populare specifice regiunilor ţării noastre. Tot aici au locul şi expoziţii de artă. În centrul oraşului putem admira statuia turnătorului de tunuri, maiorul, artileristul, tunarul Gábor Áron (opera lui Nagyvarjasi Oláh Sándor, 1942), atelierul de turnătorie de odinioară, marcat cu placă memorială, şi bustul maistrului atelierului, Túróczi Mózes, parcela atelierului de preparare a prafului de puşcă, statuile lui Kossuth Lajos, Bem József şi Márton Áron, episcop martir. Pe clădirea poştei, o altă placă memorială păstrează amintirea poetului Petőfi Sándor, care şi-a petrecut o noapte în Hanul "Szarvas"(Cerbului) care se situa pe locul acestei clădiri.
Aşezarea geografică a Municipiului Târgu Secuiesc din punct de vedere turistic este excepţională, iar frumuseţea şi apropierea Lacului Sfânta Ana, Băile Bálványos şi a altor obiective atrag mulţi turişti în fiecare anotimp al anului. În zona Trei Scaune au rămas în formă originală mai multe biserici fortificate dintre care cea mai cunoscută fiind biserica din Ghelinţa construit la mijlocul secolului al XIII-lea, biserica din Turia construită între anii 1332-1337 şi biserica din Sânzieni construită în anul 1401. În direcţia oraşului Sfântu Gheorghe, la cca 9 km se află muzeul Haszmann Pál. Cele mai de preţ piese expuse sunt colecţia utilajelor agricole din secolul trecut, totodată casele şi porţile secuieşti.

Evenimente locale:

Târg tradiţional - în a doua sâmbătă a fiecărei luni în Piaţa Gábor Áron
Zilele sportive - în al doilea sfârşit de săptămână a lunii mai
Expoziţia de plante ornamentale - în al treilea sfârşit de săptămână a lunii mai
Ziua copiilor - 1 iunie
Târgul de toamnă (Zilele oraşului numit Őszi Sokadalom, az értékszüret în limba maghiară) - la sfârşitul lunii august
Program de sărbători - în decembrie

Facilitati oferite investitorilor:

Se construieşte parc industrial în Municipiul Târgu Secuiesc.
Pentru mai multe detalii contactaţi biroul pentru proiecte, persoana de contact dl. Bartha János, nr. de telefon: 0267-361974, interior 135